Inca din prima zi de viata,cand prima imagine a devenit un joc de culori, cand prima atingere a devenit o mangaiere a pielei, am simtit iubirea familiei care plutea in jurul meu.Eram doar un prunc mic, pe care il puteai tine intr-o mana fara nici o problema, care nu putea face nimic altceva decat sa zambeasca...dar, cum timpul nu sta in loc,acel prunc a crescut, si, treptat, au aparut si evolutiile...cum ar fi primele mele cuvinte, 2 cuvinte atat de simple, dar cu o semnificatie atat de mare:MAMA si TATA.Pentru mine, aceste 2 persoane erau universul , punctul meu de sprijin, ORICE!!!Dar totusi, sa nu uitam si de fratele meu, care a stiut sa aiba grija de mine, chiar daca era doar cu 3 ani mai mare ca mine,si care inca imi mai este alaturi si ma sprijina de fiecare data cand am nevoie.
Dar totusi timpul a trecut, si astfel a trecut si copilaria...iar acum, tot ce au mai ramas mai sunt amintirile si acele sentimente pe care le mai simt si acum cand imi aduc aminte cat de frumos a putut fi!!Fiecare clipa era un moment magic, in care simteam ca tot binele se invarte in jurul nostru...
Oarecum...dupa 11 ani, cand totul mi se parea plictisitor, cand totul era prea normal pentru o viata de copil,a aparut o raza de soare in familie: O SURIOARA.Cine putea crede ca dupa 11 ani o sa mai am o surioara?!Dar totusi, acest copil mi-a luminat calea,si inca din ziua in care s-a nascut, m-a facut sa rad mereu si sa stiu sa-mi traiesc viata, care in curand ar putea deveni si ea doar o amintire neclara...Cu ajutorul ei, am invatat ce inseamna adevaratele responsabilitati, m-a pregatit pentru adevarata viata , care s-a dovedit a fi neagra...
Dar totusi, continui sa-mi traiesc viata, cu speranta ca nu voi pierde nici o secunda fara sa stiu sa profit de ea si ca voi zambi de fiecare data cand imi aduc aminte!http://www.youtube.com/watch?v=z0rckZSB4_g

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu