Ciudat...inainte, nu suportam deloc sa stau singura, trebuia sa fiu mereu in preajma cuiva, pana intr-o zi, cand mi s-a parut ca toti sunt impotriva mea...de obicei, in astfel de cazuri, apelam la fratele meu mai mare, care tot timpul ma facea sa ma simt muuult mai bine.Dar la un moment dat a trebuit sa plece de acasa...si chiar in una din zilele alea m-am certat cu toti cei dragi..nu stiam ce sa fac, eram pur si simplu deprimata, nu mai stiam la cine sa apelez...iar in momentul acela, m-am dus in camera, si am analizat problema in totalitate.Si atunci mi-am dat seama ca nu trebuie sa depind de nimeni ca sa ma simt bine, asa ca am inceput din nou sa-mi traiesc viata.Mi-am adus aminte cati ,,prieteni" mi-au zis ca nu ma vor lasa niciodata, ca vom fi prieteni mereu...mda...doar o ,,poveste" sau doua din 10 au mai rezistat, si acuma stau cu frica, sa nu se termine si ele ca si celelalte.Dar oricum, m-am ,,pregatit" pentru astfel de situatii...acuma imi place foarte mult sa stau singura, macar pentru cateva momente, sa stau sa ma gandesc la toate lucrurile bune si rele care se intampla in jurul meu.Sa stau si sa ma pregatesc pentru orice mi se poate intampla..Nu ma mai bazez decat pe familie, pentru ca stiu ca ei nu ma vor lasa balta niciodata.
Multi prieteni spun ca m-am schimbat, ca nu mai sunt acea fata copilaroasa care obisnuiam sa fiu inainte...va inselati amarnic, asta niciodata nu se va schimba la mine...puteti spune ca sunt doar cuvinte, dar eu simt acest lucru, deci ma insel ca sunt doar niste vorbe in vant.Nu zic ca nu m-am schimbat, pentru ca este adevarat, m-am schimbat!!!Oricum sunt aceeasi fata care obisnuieste sa sara de colo colo, sa faca mii de prostii...dar totusi nu o arat, pentru ca am vazut adevarata realitate, si am vazut ca nu accepta astfel de comportament.Asa ca prefer sa raman la fel in interiorul meu, dar sa ma schimb in exterior, pentru a ma impaca cu realitatea!
